Și cu Astra, basta! Finala pierdută de Cupa Romāniei (după prelungiri și lovituri de la 11 m) se dovedi a fi ultimul meci al lui Reghecampf pe banca Stelei. Un antrenor merituos īși face cuminte băgăjelele, īndesīndu-și īn geamantan faimosul preparator fizic neamț și, posibil, doi-trei jucători de bază. Pe urmele altor iluștri precursori romāni, Reghe urmează să ia numele fotbalului īn deșert, īn Deșertul Arabiei, la Al Hilal. El pleacă īn plină glorie, īn timp ce la Steaua se declanșează o criză de succesiune cu rezultate complet imprevizibile. Numa’ de predictibilitate nu poate fi vorba la stīna lui Gigi, dă-i minte, Doamne, și luminează-i creierii!

Īntr-un fel, mișcarea asta ar putea fi un cīștig pentru “fenomen”. Se redeschide meciul, se relansează competiția. La cum arăta Steaua ultimelor două ediții, risca să monopolizeze campionatul, dominīndu-l hegemonic și pe termen lung, așa cum s-a mai īntīmplat pe la jumatea anilor ’90. Nouă nu ne place deloc totalitarismul, nici măcar īn fotbal… D-aia, ulterior, am incriminat și dictatura bucureșteană, reprezentată de tripleta Steaua-Dinamo-Rapid. Fi-ne-ar gura de păcat să ne fie! Azi, Dinamo e īn insolvență și cu Borcea la pușcărie, Rapid e fără licență de Divizia A și cu Copos la pīrnaie, iar Steaua e fără busolă și cu Gigi & Meme la pandaimos. Fraților, am īnvins?

Chestia e că, futu-i mă-sa, nici o alternativă nu s-a dovedit a fi viabilă. CFR Cluj rămīne tot o construcție artificială, Urzicenii s-au desființat, iar Oțelul e pe cale să se ducă tot īntr-acolo, odată īncăput pe mīna unui dubios ca Adamescu. Ba mai mult, simpaticele noastre Craiova și Timișoara, tradiționale simboluri ale nesupunerii universitar-provinciale, pendulează acum, complet confuz, īntre divizii și grupuri de interese. Of, of, of, atunci īn cine să mai crezi? Īn Chiajna, īn Clinceni? Hai să fim serioși!

Īncīt am ajuns să ne īntrebăm, n-am fi crezut, ca feseniștii de odinioară: le dăm jos pe Steaua și Dinamo, buun, da’ pe cine punem īn loc? Criza din Ghencea poate fi o oportunitate, dar īn nici un caz nu va fi și soluția redresării fotbalului băștinaș. La noi, după cum se vede, proiectele pe termen lung durează maximum trei ani. Iar miturile sīnt dinamitate (ceea ce nu-i rău, din principiu), tăticule, doar ca să n-ai cu ce le īnlocui.

Sursa